Spre deosebire de terapia individual\u0103, unde \u00eencepem adesea cu s\u0103p\u0103turi \u0219i excav\u0103ri \u00een arheologia personal\u0103, \u00een terapia de cuplu munca se schimb\u0103. Nu mai avem \u00een fa\u021b\u0103 un singur trecut \u0219i un singur mecanism, ci dou\u0103 istorii afective, dou\u0103 sisteme de ap\u0103rare, dou\u0103 ritmuri, dou\u0103 corpuri \u0219i dou\u0103 feluri de a cere iubire.<\/p>\n
Uneori, fiecare dintre cei doi este convins c\u0103 problema se afl\u0103 \u00een cel\u0103lalt.<\/p>\n
\u201eDac\u0103 ar fi mai prezent, eu nu a\u0219 mai deveni at\u00e2t de insistent\u0103.\u201d
\n\u201eDac\u0103 nu m-ar presa, a\u0219 putea s\u0103 m\u0103 apropii.\u201d
\n\u201eDac\u0103 m-ar asculta, nu a\u0219 mai ridica vocea.\u201d
\n\u201eDac\u0103 nu ar ridica vocea, a\u0219 putea s\u0103 o ascult.\u201d<\/p>\n
Fiecare propozi\u021bie are logica ei, fiecare contribuie f\u0103r\u0103 ca cei doi s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama, la cus\u0103tura care se str\u00e2nge tot mai tare \u00een jurul rela\u021biei. \u00cen cuplu, terapeutul nu este judec\u0103torul care stabile\u0219te cine are dreptate. Nu este nici mecanicul care \u00eel repar\u0103 pe \u201epartenerul problematic\u201d, pentru ca rela\u021bia s\u0103 poat\u0103 continua neschimbat\u0103 ci are un rol\u00a0mai aproape de un croitor. Prive\u0219te materialul adus de fiecare: unul poate veni cu o \u021bes\u0103tur\u0103 groas\u0103, construit\u0103 pentru rezisten\u021b\u0103, dar greu de \u00eendoit, poate cel\u0103lalt vine cu un material fin, sensibil la orice atingere. Unul are nevoie de spa\u021biu pentru a respira, cel\u0103lalt de apropiere pentru a se sim\u021bi \u00een siguran\u021b\u0103. Nu po\u021bi croi aceea\u0219i hain\u0103 ignor\u00e2nd natura materialului la fel cum nu po\u021bi uni dou\u0103 buc\u0103\u021bi de p\u00e2nz\u0103 tr\u0103g\u00e2nd de ele p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd marginile se \u00eent\u00e2lnesc.<\/p>\n
Mai \u00eent\u00e2i trebuie m\u0103surat.<\/p>\n
Unde \u00eei str\u00e2nge rela\u021bia? Unde nu \u00eei mai \u021bine? Unde s-a rupt? Unde a fost cusut\u0103 \u00een grab\u0103?<\/p>\n
Ce poart\u0103 unul doar pentru c\u0103 a\u0219a se purta \u00een familia lui? Ce rol i-a fost croit celuilalt f\u0103r\u0103 s\u0103 fie \u00eentrebat dac\u0103 i se potrive\u0219te?<\/p>\n
\u00cen rela\u021bii venim, inevitabil, cu tipare vechi \u0219i \u00eencerc\u0103m uneori s\u0103 le \u00eembr\u0103c\u0103m pe trupul unui om nou. \u00cei cerem partenerului s\u0103 repare ceea ce nu a stricat. F\u0103r\u0103 s\u0103 vrem, el poate deveni mama care nu ne-a v\u0103zut, tat\u0103l care nu a r\u0103mas, fostul partener care ne-a tr\u0103dat sau salvatorul care ar trebui, \u00een sf\u00e2r\u0219it, s\u0103 ne scuteasc\u0103 de fricile noastre.<\/p>\n
Apoi ne mir\u0103m c\u0103 haina rela\u021biei nu se a\u0219az\u0103 bine. Dar o rela\u021bie bun\u0103 nu se g\u0103se\u0219te pur \u0219i simplu: se croie\u0219te.<\/p>\n
Exist\u0103 o credin\u021b\u0103 romantic\u0103 potrivit c\u0103reia, dac\u0103 exist\u0103 iubire, lucrurile ar trebui s\u0103 se potriveasc\u0103 natural: comunicarea s\u0103 curg\u0103, nevoile s\u0103 fie intuite, conflictele s\u0103 fie rare. Numai c\u0103 doi oameni se pot iubi \u0219i s\u0103 nu \u0219tie \u00eenc\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 o rela\u021bie \u00een care iubirea lor s\u0103 poat\u0103 respira. Pot avea sentimente puternice \u0219i instrumente rela\u021bionale slabe. Inten\u021bii bune \u0219i cus\u0103turi dureroase. Pot dori apropierea \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103 foloseasc\u0103 exact strategiile care o fac imposibil\u0103.<\/p>\n
Munca de cuplu \u00eenseamn\u0103 tocmai construirea unui al treilea spa\u021biu: rela\u021bia. Un spa\u021biu VIU care nu \u00eei apar\u021bine exclusiv niciunuia, dar pentru care ambii sunt responsabili. Aici nu mai este suficient: \u201eAcesta sunt eu, accept\u0103-m\u0103.\u201d<\/p>\n
Intimitatea matur\u0103 aduce \u0219i o alt\u0103 \u00eentrebare: \u201eCine devin eu l\u00e2ng\u0103 tine \u0219i ce efect are felul meu de a fi asupra ta?\u201d<\/p>\n
Iubirea matur\u0103 cere sinceritate, angajament \u0219i responsabilitate fa\u021b\u0103 de sine \u0219i fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt. Nu presupune anularea de sine, dar nici r\u0103m\u00e2nerea rigid\u0103 \u00een toate mecanismele prin care am \u00eenv\u0103\u021bat c\u00e2ndva s\u0103 supravie\u021buim. Uneori problema nu este doar felul \u00een care comunic\u0103m, ci ceea ce credem despre iubire, libertate, fidelitate, apropiere \u0219i viitor. Pentru unul, rela\u021bia poate \u00eensemna stabilitate, construc\u021bie \u0219i exclusivitate. Pentru cel\u0103lalt, libertate, explorare sau varietate. Nu \u00eentotdeauna una dintre viziuni este gre\u0219it\u0103. Dar uneori dou\u0103 persoane descoper\u0103 c\u0103 vor lucruri fundamental diferite.<\/p>\n
\u0218i aceasta este tot munc\u0103 terapeutic\u0103: nu s\u0103 for\u021b\u0103m compatibilitatea, ci s\u0103 vedem realitatea suficient de limpede \u00eenc\u00e2t oamenii s\u0103 poat\u0103 alege con\u0219tient. Croitoria rela\u021bional\u0103 presupune ajust\u0103ri. Nu amput\u0103ri ale sinelui. Nu adaptarea unilateral\u0103 a unuia la toate nevoile celuilalt.<\/p>\n
Uneori trebuie l\u0103rgit spa\u021biul libert\u0103\u021bii.
\nAlteori trebuie \u00eent\u0103rit\u0103 cus\u0103tura angajamentului.
\nUneori trebuie scurtat\u0103 distan\u021ba.
\nAlteori este nevoie de mai mult loc \u00eentre doi oameni, pentru ca apropierea s\u0103 nu devin\u0103 sufocare.<\/p>\n
Croitorul nu trage de material p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta cedeaz\u0103. La fel, terapeutul de cuplu ascult\u0103 nu doar ceea ce spun partenerii, ci \u0219i locul din care vorbesc. Aude acuza\u021bia \u0219i caut\u0103 dorul din spatele ei, poate vede retragerea \u0219i caut\u0103 frica pe care aceasta o protejeaz\u0103.<\/p>\n
\u201eNiciodat\u0103 nu e\u0219ti aici\u201d poate ascunde: \u201eMi-e dor de tine \u0219i mi-e team\u0103 c\u0103 nu contez.\u201d<\/p>\n
\u201eLas\u0103-m\u0103 \u00een pace\u201d poate \u00eensemna: \u201eM\u0103 simt insuficient \u0219i nu mai \u0219tiu cum s\u0103 r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 ap\u0103r.\u201d<\/p>\n
\u201eNu mai pot avea \u00eencredere \u00een tine\u201d poate spune, de fapt: \u201eCeea ce s-a rupt \u00eentre noi nu a fost \u00eenc\u0103 \u021binut \u00eempreun\u0103 suficient pentru a se putea vindeca.\u201d<\/p>\n
Dar terapia de cuplu nu are ca scop p\u0103strarea cu orice pre\u021b a rela\u021biei.<\/p>\n
Nu orice material poate fi reparat \u0219i nu orice rela\u021bie trebuie cusut\u0103 la loc. Atunci c\u00e2nd exist\u0103 violen\u021b\u0103, abuz, manipulare, dispre\u021b persistent, tr\u0103d\u0103ri repetate sau refuzul responsabilit\u0103\u021bii, uneori cea mai s\u0103n\u0103toas\u0103 lucrare nu este reconstruc\u021bia, ci o desprindere f\u0103cut\u0103 cu c\u00e2t mai mult\u0103 claritate \u0219i c\u00e2t mai pu\u021bin\u0103 distrugere.<\/p>\n
Un terapeut nu promite c\u0103 orice material poate deveni orice hain\u0103. Prive\u0219te realitatea fibrei \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce mai poate fi lucrat, ce trebuie schimbat \u0219i ce nu mai poate fi sus\u021binut f\u0103r\u0103 costuri prea mari pentru unul dintre cei doi.<\/p>\n
Ca terapeu\u021bi individuali, devenim uneori arheologi ai istoriei personale \u0219i ceasornicari ai mecanismelor prin care omul \u0219i-a organizat supravie\u021buirea. \u00cen terapia de cuplu devenim, \u00eentr-un fel, croitori ai unui spa\u021biu rela\u021bional. Nu pentru a-i face pe cei doi identici ci pentru a-i ajuta s\u0103 construiasc\u0103 o form\u0103 \u00een care diferen\u021bele lor s\u0103 poat\u0103 exista f\u0103r\u0103 s\u0103 se distrug\u0103 reciproc. Pentru c\u0103 omul nu este doar ceea ce i s-a \u00eent\u00e2mplat. Nu este doar mecanismul prin care a supravie\u021buit iar cuplul nu este doar \u00eent\u00e2lnirea dintre dou\u0103 r\u0103ni; doi oameni care p\u0103streaz\u0103 iubirea, sinceritatea, responsabilitatea \u0219i disponibilitatea de a se vedea cu adev\u0103rat pot croi \u00eempreun\u0103 ceva ce niciunul dintre ei nu ar fi putut crea singur.<\/p>\n
\u0218i ca s\u0103 \u00eenchei p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t aceast\u0103 croitorie a rela\u021biilor, las aici c\u00e2teva versuri din Acuarel\u0103<\/em>, de Ion Minulescu:<\/p>\n „\u00cen ora\u0219u-n care plou\u0103 de trei ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 Poate c\u0103 asta este, \u00een cele din urm\u0103, una dintre imaginile cele mai tandre ale iubirii mature: nu doi oameni r\u0103ma\u0219i f\u0103r\u0103 fisuri ci doi oameni care, dup\u0103 ce via\u021ba i-a uzat pe alocuri, aleg s\u0103 se \u021bin\u0103 de m\u00e2n\u0103.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Spre deosebire de terapia individual\u0103, unde \u00eencepem adesea cu s\u0103p\u0103turi \u0219i excav\u0103ri \u00een arheologia personal\u0103, \u00een terapia de cuplu munca se schimb\u0103. Nu mai avem \u00een fa\u021b\u0103 un singur trecut \u0219i un singur mecanism, ci dou\u0103 istorii afective, dou\u0103 sisteme de ap\u0103rare, dou\u0103 ritmuri, dou\u0103 corpuri \u0219i dou\u0103 feluri de a cere iubire. Uneori, fiecare […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":739,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ocean_post_layout":"","ocean_both_sidebars_style":"","ocean_both_sidebars_content_width":0,"ocean_both_sidebars_sidebars_width":0,"ocean_sidebar":"0","ocean_second_sidebar":"0","ocean_disable_margins":"enable","ocean_add_body_class":"","ocean_shortcode_before_top_bar":"","ocean_shortcode_after_top_bar":"","ocean_shortcode_before_header":"","ocean_shortcode_after_header":"","ocean_has_shortcode":"","ocean_shortcode_after_title":"","ocean_shortcode_before_footer_widgets":"","ocean_shortcode_after_footer_widgets":"","ocean_shortcode_before_footer_bottom":"","ocean_shortcode_after_footer_bottom":"","ocean_display_top_bar":"default","ocean_display_header":"default","ocean_header_style":"","ocean_center_header_left_menu":"0","ocean_custom_header_template":"0","ocean_custom_logo":0,"ocean_custom_retina_logo":0,"ocean_custom_logo_max_width":0,"ocean_custom_logo_tablet_max_width":0,"ocean_custom_logo_mobile_max_width":0,"ocean_custom_logo_max_height":0,"ocean_custom_logo_tablet_max_height":0,"ocean_custom_logo_mobile_max_height":0,"ocean_header_custom_menu":"0","ocean_menu_typo_font_family":"0","ocean_menu_typo_font_subset":"","ocean_menu_typo_font_size":0,"ocean_menu_typo_font_size_tablet":0,"ocean_menu_typo_font_size_mobile":0,"ocean_menu_typo_font_size_unit":"px","ocean_menu_typo_font_weight":"","ocean_menu_typo_font_weight_tablet":"","ocean_menu_typo_font_weight_mobile":"","ocean_menu_typo_transform":"","ocean_menu_typo_transform_tablet":"","ocean_menu_typo_transform_mobile":"","ocean_menu_typo_line_height":0,"ocean_menu_typo_line_height_tablet":0,"ocean_menu_typo_line_height_mobile":0,"ocean_menu_typo_line_height_unit":"","ocean_menu_typo_spacing":0,"ocean_menu_typo_spacing_tablet":0,"ocean_menu_typo_spacing_mobile":0,"ocean_menu_typo_spacing_unit":"","ocean_menu_link_color":"","ocean_menu_link_color_hover":"","ocean_menu_link_color_active":"","ocean_menu_link_background":"","ocean_menu_link_hover_background":"","ocean_menu_link_active_background":"","ocean_menu_social_links_bg":"","ocean_menu_social_hover_links_bg":"","ocean_menu_social_links_color":"","ocean_menu_social_hover_links_color":"","ocean_disable_title":"default","ocean_disable_heading":"default","ocean_post_title":"","ocean_post_subheading":"","ocean_post_title_style":"","ocean_post_title_background_color":"","ocean_post_title_background":0,"ocean_post_title_bg_image_position":"","ocean_post_title_bg_image_attachment":"","ocean_post_title_bg_image_repeat":"","ocean_post_title_bg_image_size":"","ocean_post_title_height":0,"ocean_post_title_bg_overlay":0.5,"ocean_post_title_bg_overlay_color":"","ocean_disable_breadcrumbs":"default","ocean_breadcrumbs_color":"","ocean_breadcrumbs_separator_color":"","ocean_breadcrumbs_links_color":"","ocean_breadcrumbs_links_hover_color":"","ocean_display_footer_widgets":"default","ocean_display_footer_bottom":"default","ocean_custom_footer_template":"0","ocean_post_oembed":"","ocean_post_self_hosted_media":"","ocean_post_video_embed":"","ocean_link_format":"","ocean_link_format_target":"self","ocean_quote_format":"","ocean_quote_format_link":"post","ocean_gallery_link_images":"on","ocean_gallery_id":[],"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-738","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized","entry","has-media"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/738","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=738"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/738\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":741,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/738\/revisions\/741"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/739"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=738"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=738"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=738"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nUn b\u0103tr\u00e2n \u0219i o b\u0103tr\u00e2n\u0103 –
\nDou\u0103 juc\u0103rii stricate –
\nMerg \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103…”<\/p>\n