{"id":717,"date":"2025-06-06T12:45:35","date_gmt":"2025-06-06T12:45:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/?p=717"},"modified":"2026-06-01T12:56:51","modified_gmt":"2026-06-01T12:56:51","slug":"blog-banca-din-suflet-singuratatea-din-burta-balenei-si-nevoia-de-a-fi-tinuti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/blog-banca-din-suflet-singuratatea-din-burta-balenei-si-nevoia-de-a-fi-tinuti\/","title":{"rendered":"Banca din suflet: singur\u0103tatea din burta balenei \u0219i nevoia de a fi \u021binu\u021bi"},"content":{"rendered":"

Am avut c\u00e2teva lecturi preferate din curricula de liceu care au r\u0103mas cu mine \u0219i le-am pre\u021buit mult timp dup\u0103 absolvire. Cred c\u0103 eram prin clasa a zecea c\u00e2nd am fost s\u0103 v\u0103d Iona pus\u0103 \u00een scen\u0103, \u00eentr-o var\u0103, iar din acea \u00eent\u00e2lnire a r\u0103mas \u00een memoria mea afectiv\u0103 replica personajului care spune, la un moment dat, din burta balenei „R\u0103zbim noi cumva la lumin\u0103!\u201d<\/em>.<\/p>\n

Pentru cei care nu au citit piesa, Iona de Marin Sorescu \u00eel urm\u0103re\u0219te pe personajul cu acela\u0219i nume, un pescar \u00eenghi\u021bit de o balen\u0103, care poart\u0103 un lung monolog interior din burta acesteia. Dincolo de referin\u021ba biblic\u0103, piesa devine o medita\u021bie despre captivitate, absurd, singur\u0103tate, c\u0103utare \u0219i nevoia aproape imposibil\u0103 a omului de a g\u0103si o ie\u0219ire.<\/p>\n

La v\u00e2rsta aceea, probabil nu puteam numi foarte clar ce m\u0103 atinsese. Nu aveam \u00eenc\u0103 limbajul psihologic sau existen\u021bial pentru a descrie ce se \u00eent\u00e2mplase \u00een mine. Dar cred c\u0103 unele opere nu ne r\u0103m\u00e2n \u00een minte pentru c\u0103 le-am \u00een\u021beles complet, ci pentru c\u0103 au atins \u00een noi un loc pe care abia mai t\u00e2rziu \u00eencepem s\u0103 \u00eel putem traduce. Iona a r\u0103mas cu mine prin imaginea aceasta: un om singur, \u00eenchis \u00een \u00eentuneric, care vorbe\u0219te cu sine \u0219i care, \u00een ciuda tuturor imposibilit\u0103\u021bilor, \u00eenc\u0103 mai poate spune „r\u0103zbim noi cumva la lumin\u0103”. \u00cen Iona, burta balenei nu este doar un spa\u021biu al captivit\u0103\u021bii. Poate fi citit\u0103 \u0219i ca un spa\u021biu interior, un loc al confrunt\u0103rii radicale cu sinele, \u00een care omul este obligat s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu propria voce, cu propriile \u00eentreb\u0103ri \u0219i cu propria imposibilitate de a ie\u0219i. Iona nu este doar \u00eenghi\u021bit de pe\u0219te, este \u00eenghi\u021bit de existen\u021b\u0103, de singur\u0103tate, de absurd \u0219i de nevoia aproape imposibil\u0103 de a-\u0219i g\u0103si o ie\u0219ire.<\/p>\n

\u0218i totu\u0219i, cu mintea de adult (psihoterapeut) \u00een mijlocul acestei captiv\u0103ri, \u00eemi imaginez c\u0103 omul are nevoie s\u0103-\u0219i construiasc\u0103 o banc\u0103 \u00een mijlocul sufletului. Un loc simplu, cald, f\u0103r\u0103 preten\u021bii, unde s\u0103 se poat\u0103 a\u0219eza pentru c\u00e2teva clipe. Nu un altar, nu o scen\u0103, nu o explica\u021bie. Doar o banc\u0103. Un loc \u00een care s\u0103 respire. Un loc \u00een care s\u0103 nu mai fie nevoit s\u0103 lupte, s\u0103 demonstreze, s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 sau s\u0103 se salveze imediat. Pentru c\u0103 este obositor s\u0103 \u00ee\u021bi dai singur na\u0219tere. Este obositor s\u0103 te tai pe din\u0103untru, a\u0219a cum Iona taie bur\u021bi de pe\u0219te \u00een \u00eencercarea de a ie\u0219i, doar pentru a descoperi c\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un alt interior. Fiecare ie\u0219ire pare s\u0103 fie o alt\u0103 intrare, fiecare eliberare promite o libertate care se am\u00e2n\u0103. \u00cen acest sens, Iona devine imaginea omului care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se nasc\u0103 din propria suferin\u021b\u0103, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 \u00eentotdeauna l\u00e2ng\u0103 el un martor, o m\u00e2n\u0103, o inim\u0103 care s\u0103 \u00eei spun\u0103 c\u0103 poate s\u0103 se opreasc\u0103 pu\u021bin.<\/p>\n

Poate c\u0103 oamenii vin pe lume cu multe dintre resursele de care au nevoie pentru a supravie\u021bui acestei c\u0103l\u0103torii. Poate c\u0103 \u00een fiecare om exist\u0103 instinctul de a continua, de a c\u0103uta lumin\u0103, de a merge mai departe chiar \u0219i atunci c\u00e2nd nu vede ie\u0219irea. Dar uneori omul st\u0103 prea aproape de propria durere. C\u00e2nd suferin\u021ba este prea aproape, ea nu mai poate fi privit\u0103. Devine tot c\u00e2mpul vizual. Devine aerul, pielea, g\u00e2ndul, identitatea. \u00cen astfel de momente, nu cred c\u0103 avem \u00eentotdeauna nevoie de solu\u021bii. Uneori avem nevoie de cineva care s\u0103 ne ajute s\u0103 facem un pas \u00een spate. Poate c\u0103 acesta este unul dintre cele mai profunde gesturi terapeutice. Nu s\u0103 smulgi omul din burta balenei, nu s\u0103 \u00eei explici imediat sensul captivit\u0103\u021bii sale. Nu s\u0103 \u00eei gr\u0103be\u0219ti ie\u0219irea. Ci s\u0103 stai cu el pe banca din sufletul lui, s\u0103 stai cu r\u0103bdare. S\u0103 nu transformi suspinul lui \u00eentr-o problem\u0103 de rezolvat. S\u0103 \u00eei oferi un loc \u00een care mintea s\u0103 nu mai judece ceea ce inima abia \u00eendr\u0103zne\u0219te s\u0103 simt\u0103.<\/p>\n

\u00cen Iona, acest Cel\u0103lalt lipse\u0219te. Tocmai de aceea piesa este at\u00e2t de dureroas\u0103. Iona vorbe\u0219te, dar nu este cu adev\u0103rat auzit. Caut\u0103, dar nu este \u00eenso\u021bit. Se zbate \u00eentr-un univers care nu \u00eei ofer\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, ci doar alte straturi de interioritate. De aceea, o lectur\u0103 terapeutic\u0103 a piesei poate imagina nu doar ceea ce textul arat\u0103, ci \u0219i ceea ce pare s\u0103 \u00eei lipseasc\u0103: prezen\u021ba bl\u00e2nd\u0103 a cuiva care poate r\u0103m\u00e2ne. Poate c\u0103, uneori, tot ce avem nevoie este ca cineva s\u0103 stea cu noi c\u00e2teva clipe pe banca din sufletul nostru. S\u0103 ne \u021bin\u0103 \u00een bra\u021be, real sau simbolic, p\u00e2n\u0103 ne tragem sufletul. Nu pentru a ne salva \u00een locul nostru, ci pentru a ne aminti c\u0103 nu trebuie s\u0103 ne na\u0219tem complet singuri. Dup\u0103 aceea, de multe ori, \u0219tim ce avem de f\u0103cut. Ne \u00eentoarcem la noi, ne rec\u0103p\u0103t\u0103m for\u021bele interioare, putem continua s\u0103 t\u0103iem, s\u0103 c\u0103ut\u0103m, s\u0103 respir\u0103m, s\u0103 ie\u0219im.<\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 lumin\u0103, iubirea devine poate cea mai veche \u0219i mai natural\u0103 form\u0103 de psihoterapie. Nu iubirea idealizat\u0103, nu iubirea care repar\u0103 tot, nu iubirea care \u0219terge suferin\u021ba, ci iubirea ca prezen\u021b\u0103. Iubirea ca inim\u0103 l\u00e2ng\u0103 inim\u0103. Iubirea ca loc \u00een care omul poate suspina f\u0103r\u0103 s\u0103 fie mic\u0219orat. Iubirea ca banc\u0103 \u00een mijlocul balenei.<\/p>\n

Dar tocmai pentru c\u0103 iubirea \u0219i prezen\u021ba sunt at\u00e2t de pre\u021bioase, ele cer \u0219i discern\u0103m\u00e2nt. Nu orice singur\u0103tate exprimat\u0103 este \u0219i o invita\u021bie real\u0103 la apropiere. Exist\u0103 oameni care vor s\u0103 ne fac\u0103 loc l\u00e2ng\u0103 ei pe banca din sufletul lor \u0219i exist\u0103 oameni care doar se pl\u00e2ng de singur\u0103tatea resim\u021bit\u0103 acolo, f\u0103r\u0103 s\u0103 lase cu adev\u0103rat pe cineva s\u0103 se a\u0219eze. Abilitatea de a distinge \u00eentre acest dou\u0103 tipuri de atitudine poate fi cea mai important\u0103 unealt\u0103 de evaluare psihologic\u0103. Unii oameni pot spune \u201esunt singur\u201d \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, pot deschide un spa\u021biu viu de \u00eent\u00e2lnire. Al\u021bii pot spune acela\u0219i lucru, dar folosesc singur\u0103tatea ca pe un zid, nu ca pe o u\u0219\u0103. Nu orice chemare este \u0219i o invita\u021bie. Unii oameni vor martori ai durerii lor, dar nu \u0219i \u00eent\u00e2lnire. Vor s\u0103 fie auzi\u021bi, dar nu atin\u0219i. Vor s\u0103 vorbeasc\u0103 despre \u00eentuneric, dar se sperie c\u00e2nd cineva vine cu lumin\u0103. Fiindc\u0103 lumina poate fi dureroas\u0103 pentru ochii obi\u0219nui\u021bi cu \u00eentunericul. Iar prezen\u021ba noastr\u0103, oric\u00e2t de cald\u0103, nu poate deveni locuire acolo unde cel\u0103lalt nu face niciun loc. Exist\u0103 o form\u0103 de singur\u0103tate care cere iubire \u0219i exist\u0103 o form\u0103 de singur\u0103tate care se ap\u0103r\u0103 de ea.<\/p>\n

De aceea, a sta l\u00e2ng\u0103 cineva nu \u00eenseamn\u0103 a intra cu for\u021ba \u00een spa\u021biul lui interior. Nu \u00eenseamn\u0103 a demonstra c\u0103 iubirea noastr\u0103 este suficient de mare pentru a topi orice rezisten\u021b\u0103. Uneori, cel mai matur gest este s\u0103 observ\u0103m dac\u0103 banca aceea are loc pentru doi sau dac\u0103 suntem chema\u021bi doar s\u0103 privim, de la distan\u021b\u0103, spectacolul durerii altuia. Pentru c\u0103 \u0219i cel care iube\u0219te are nevoie s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een burta balenei celuilalt. Vindecarea, \u00een orice form\u0103 a ei, nu func\u021bioneaz\u0103 \u00een grame, sute de grame sau kilograme. Nu poate fi c\u00e2nt\u0103rit\u0103, dozat\u0103 sau m\u0103surat\u0103 cu exactitatea cu care ne-am dori uneori s\u0103 m\u0103sur\u0103m lumea concret\u0103. Nu po\u021bi \u0219ti precis c\u00e2t a vrut cel\u0103lalt s\u0103 te lase pe banca sufletului s\u0103u. C\u00e2t a putut s\u0103 primeasc\u0103 din prezen\u021ba ta. C\u00e2t din apropierea ta s-a sim\u021bit, pentru el, ca o m\u00e2ng\u00e2iere \u0219i c\u00e2t ca o amenin\u021bare. Po\u021bi doar s\u0103 creezi condi\u021biile necesare: un spa\u021biu suficient de bl\u00e2nd, o prezen\u021b\u0103 suficient de r\u0103bd\u0103toare, o lumin\u0103 suficient de cald\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu orbeasc\u0103.<\/p>\n

\u0218i po\u021bi spera c\u0103, \u00eentr-o zi, cel\u0103lalt va dori s\u0103 \u00eempart\u0103 banca, existen\u021bial\u0103, dar \u0219i concret\u0103, cu tine. Nu pentru c\u0103 l-ai convins sau pentru c\u0103 l-ai salvat. Nu pentru c\u0103 ai for\u021bat o u\u0219\u0103 interioar\u0103 s\u0103 se deschid\u0103 ci pentru c\u0103 prezen\u021ba ta nu se va mai sim\u021bi ca \u00eenghi\u021birea de \u00eenc\u0103 o balen\u0103. Pentru c\u0103, uneori, ceea ce pentru unul este apropiere, pentru cel\u0103lalt poate fi tr\u0103it ca o nou\u0103 captivitate. \u0218i atunci iubirea are nevoie nu doar de c\u0103ldur\u0103, ci \u0219i de ritm, de m\u0103sur\u0103, de r\u0103bdare.<\/p>\n

Poate c\u0103 adev\u0103rata apropiere \u00eencepe acolo unde exist\u0103 reciprocitate. Eu \u00ee\u021bi v\u0103d singur\u0103tatea, tu \u00eemi faci loc s\u0103 stau l\u00e2ng\u0103 tine. Eu vin cu lumin\u0103, tu nu trebuie s\u0103 o prime\u0219ti toat\u0103 deodat\u0103, dar nici nu o love\u0219ti doar pentru c\u0103 te doare. Eu pot r\u0103m\u00e2ne, dar tu \u00ee\u021bi asumi, m\u0103car pu\u021bin, riscul de a nu mai fi complet singur. F\u0103r\u0103 acest minim gest de deschidere, iubirea se transform\u0103 u\u0219or \u00een a\u0219teptare, iar prezen\u021ba \u00een epuizare. Pentru c\u0103 uneori nu ne lipse\u0219te puterea ci ne lipse\u0219te odihna. Nu ne lipse\u0219te direc\u021bia ci ne lipse\u0219te un loc cald \u00een care s\u0103 ne putem opri \u00eenainte de a porni din nou. Iar poate adev\u0103rata ie\u0219ire nu \u00eencepe atunci c\u00e2nd t\u0103iem \u00eenc\u0103 o dat\u0103 prin \u00eentuneric, ci atunci c\u00e2nd, pentru o clip\u0103, cineva st\u0103 l\u00e2ng\u0103 noi \u0219i ne ajut\u0103 s\u0103 nu ne mai fie at\u00e2t de fric\u0103 de ce vom g\u0103si \u00een burta propriei balene.<\/p>\n

Dar la fel de adev\u0103rat este c\u0103 nu putem salva pe nimeni care nu ne face loc. Putem iubi, putem sta aproape, putem lumina bl\u00e2nd marginea \u00eentunericului, dar nu putem locui \u00een sufletul cuiva \u00eempotriva voin\u021bei lui. Banca din suflet devine loc de vindecare doar atunci c\u00e2nd omul nu doar \u00ee\u0219i pl\u00e2nge singur\u0103tatea, ci \u00eendr\u0103zne\u0219te s\u0103 se dea pu\u021bin la o parte \u0219i s\u0103 spun\u0103, chiar \u0219i \u00een \u0219oapt\u0103: po\u021bi s\u0103 stai aici, l\u00e2ng\u0103 mine, c\u00e2teva clipe. Te las sa \u00eemi vezi „ma\u021bele din burt\u0103”.<\/p>\n

\u0218i poate c\u0103 atunci, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim exact c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat, replica aceea veche, r\u0103mas\u0103 undeva \u00een memoria afectiv\u0103, \u00eencepe s\u0103 nu mai fie doar o form\u0103 de supravie\u021buire. Nu mai este doar strig\u0103tul cuiva prins \u00een burta balenei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 exist\u0103 o ie\u0219ire. Devine o promisiune rela\u021bional\u0103, spus\u0103 nu din disperare, ci dintr-un loc \u00een care doi oameni pot respira pentru o clip\u0103 \u00eempreun\u0103, pot face curat \u0219i pot spune privindu-se \u00een ochi „r\u0103zbim noi cumva la lumin\u0103”<\/em>!<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am avut c\u00e2teva lecturi preferate din curricula de liceu care au r\u0103mas cu mine \u0219i le-am pre\u021buit mult timp dup\u0103 absolvire. Cred c\u0103 eram prin clasa a zecea c\u00e2nd am fost s\u0103 v\u0103d Iona pus\u0103 \u00een scen\u0103, \u00eentr-o var\u0103, iar din acea \u00eent\u00e2lnire a r\u0103mas \u00een memoria mea afectiv\u0103 replica personajului care spune, la un […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":715,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"ocean_post_layout":"full-screen","ocean_both_sidebars_style":"","ocean_both_sidebars_content_width":0,"ocean_both_sidebars_sidebars_width":0,"ocean_sidebar":"0","ocean_second_sidebar":"0","ocean_disable_margins":"enable","ocean_add_body_class":"","ocean_shortcode_before_top_bar":"","ocean_shortcode_after_top_bar":"","ocean_shortcode_before_header":"","ocean_shortcode_after_header":"","ocean_has_shortcode":"","ocean_shortcode_after_title":"","ocean_shortcode_before_footer_widgets":"","ocean_shortcode_after_footer_widgets":"","ocean_shortcode_before_footer_bottom":"","ocean_shortcode_after_footer_bottom":"","ocean_display_top_bar":"default","ocean_display_header":"default","ocean_header_style":"","ocean_center_header_left_menu":"0","ocean_custom_header_template":"0","ocean_custom_logo":0,"ocean_custom_retina_logo":0,"ocean_custom_logo_max_width":0,"ocean_custom_logo_tablet_max_width":0,"ocean_custom_logo_mobile_max_width":0,"ocean_custom_logo_max_height":0,"ocean_custom_logo_tablet_max_height":0,"ocean_custom_logo_mobile_max_height":0,"ocean_header_custom_menu":"0","ocean_menu_typo_font_family":"0","ocean_menu_typo_font_subset":"","ocean_menu_typo_font_size":0,"ocean_menu_typo_font_size_tablet":0,"ocean_menu_typo_font_size_mobile":0,"ocean_menu_typo_font_size_unit":"px","ocean_menu_typo_font_weight":"","ocean_menu_typo_font_weight_tablet":"","ocean_menu_typo_font_weight_mobile":"","ocean_menu_typo_transform":"","ocean_menu_typo_transform_tablet":"","ocean_menu_typo_transform_mobile":"","ocean_menu_typo_line_height":0,"ocean_menu_typo_line_height_tablet":0,"ocean_menu_typo_line_height_mobile":0,"ocean_menu_typo_line_height_unit":"","ocean_menu_typo_spacing":0,"ocean_menu_typo_spacing_tablet":0,"ocean_menu_typo_spacing_mobile":0,"ocean_menu_typo_spacing_unit":"","ocean_menu_link_color":"","ocean_menu_link_color_hover":"","ocean_menu_link_color_active":"","ocean_menu_link_background":"","ocean_menu_link_hover_background":"","ocean_menu_link_active_background":"","ocean_menu_social_links_bg":"","ocean_menu_social_hover_links_bg":"","ocean_menu_social_links_color":"","ocean_menu_social_hover_links_color":"","ocean_disable_title":"default","ocean_disable_heading":"default","ocean_post_title":"","ocean_post_subheading":"","ocean_post_title_style":"","ocean_post_title_background_color":"","ocean_post_title_background":0,"ocean_post_title_bg_image_position":"","ocean_post_title_bg_image_attachment":"","ocean_post_title_bg_image_repeat":"","ocean_post_title_bg_image_size":"","ocean_post_title_height":0,"ocean_post_title_bg_overlay":0.5,"ocean_post_title_bg_overlay_color":"","ocean_disable_breadcrumbs":"default","ocean_breadcrumbs_color":"","ocean_breadcrumbs_separator_color":"","ocean_breadcrumbs_links_color":"","ocean_breadcrumbs_links_hover_color":"","ocean_display_footer_widgets":"default","ocean_display_footer_bottom":"default","ocean_custom_footer_template":"0","ocean_post_oembed":"","ocean_post_self_hosted_media":"","ocean_post_video_embed":"","ocean_link_format":"","ocean_link_format_target":"self","ocean_quote_format":"","ocean_quote_format_link":"post","ocean_gallery_link_images":"on","ocean_gallery_id":[],"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-717","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized","entry","has-media"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/717","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=717"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/717\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":718,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/717\/revisions\/718"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/715"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=717"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=717"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ioana-dragomir.com\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=717"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}